Google+ Followers

Tuesday, September 30, 2014

Protestele din Hong Kong: Fantomele din Tiananmen bantuie un prezent delicat pentru liderii comunisti de la Beijing

Aproape toata lumea a auzit de protestele din Hong Kong. Motivul este simplu: tinerii de acolo (si nu numai) nu vor ca, in 2017, cand vor avea loc alegeri libere, sa aiba de ales doar dintre candidatii aprobati de Beijing. Liderilor comunisti trebuie sa invete acum ce este democratia. Daca nu fac asta si intervin in forta, vor avea mari probleme. Pentru ca Hong Kong-ul, regiune administrativa cu regim special, este al treilea mare centru financiar al planetei, dupa Londra si New York. 

Orice miscare gresita aici, ca in 1989 in Tiananmen, va duce la scaderi importante nu doar pe bursele asiatice, ci pe toate pietele financiare ale planetei. Totul este acum mai interconectat ca niciodata,  retailul online (link afiliat)  fiind doar unul dintre aspecte. Cativa studenti omorati aici in mod brutal de fortele de ordine inseamna haos si panica atat la Londra, cat si la New York. Ramane de vazut cat bun simt exista la Beijing. Intre Bursa din Shanghai si cea de la Hong Kong este o legatura mai mult decat puternica. Iar banii investitorilor straini care sustin cresterea economiei chineze nu au nevoie de multe motive ca sa iasa din tara.




Monday, September 29, 2014

Iohannis: ”A venit vremea faptelor”. ”Nasol”, o sa zica nea Costica

Un candidat la prezidentiale care vorbeste INAINTE de alegeri despre fapte, actiuni concrete, mai putina galagie, mai putin circ, mai multa munca?! Uau, cred ca asta e premiera in Romania. Si tare ma tem ca alegatorul mediu roman, ala care adora gargara, care adora promisiunile desarte (mai ales daca vin insotite de un sac de malai si doi litri de ulei), o sa zica ”Niet!”. ”Pai cum adica mai multa munca si mai putine vorbe?! Am innebunit?!” o sa se intrebe probabil nea Costica din Cucuietii din Vale. Foarte riscanta strategia lui Iohannis, mai ales cand are de-a face cu unul ca Ponta, care stie cum sa-l ia pe nea Costica. 

Stie ca acesta, cu creierul care i-a mai ramas dupa cele trei cisterne de votca baute de-a lungul vietii, nu gandeste mai departe de saptamana viitoare. E acelasi nea Costica care si-a facut probabil credit cu buletinul in 2007 sa-si ia televizor de 1 metru si frigider de 2 metri (link afiliat) desi prin ferestrele lui bate vantu, iar acum creditul lui a fost probabil vandut de banca cu discount de 90% la firmele de recuperari. Pentru ca si banca stie ca nu au ce sa-i mai faca lui nea Costica, care acum a devenit foarte sensibil la promisiuni absurde legate de scaderea ratelor la banci, de faptul ca statul o sa-i ajute pe oameni sa-si faca alte credite prin care sa-si cumpere alte aberatii de care nu au nevoie si pe care nu si le permit, si in general de orice promisiune absurda facuta de oameni care vor mult de tot sa ajunga la putere.




Sunday, September 28, 2014

Schimbarile climatice: Protestele au acum loc la nivel global. Oamenii s-au trezit

Tot mai multi oameni cer masuri urgente care sa atenueze efectele schimbarilor climatice. Sute de mii de oameni protesteaza in mai mult de 2.000 de locatii la nivel global, potrivit BBC

Numai in Manhattan, peste 300.000 de oameni au participat la un mars de protest la care ar fi venit inclusiv seful ONU, Ban Ki-moon. Este din ce in ce mai clar. Liderii lumii trebuie sa fie tot mai atenti la dorintele oamenilor, altfel situatia se va complica tot mai mult pentru ei. In epoca internetului 2.0, bazat pe feedback, pe opinii si review-urile utilizatorilor, totul devine mai transparent. Iar review-urile nu se mai fac doar la smartphone-uri si laptopuri (link afiliat), dar si la sisteme politice, sociale si economice. 

Si oricine este liber sa participe, sa comenteze, sa critice. Iar efectele schimbarilor climatice nu mai sunt doar niste pareri, sunt cat se poate de reale.




Saturday, September 27, 2014

Cum ar fi ca seful sa-ti spuna: Ia-ti liber cat vrei tu. Cand vrei tu? Diferenta dintre sefii din strainatate si cei din Romania

Da, chiar exista asa ceva. Il cheama Richard Branson si a scris mai multe carti (link afiliat) despre cum vede el leadership-ul, relatia cu angajatii, cu partenerii de afaceri. Branson vrea sa-i lase pe angajati sa-si ia cat concediu vor ei, cand vor ei. Ideea din spatele acestei reguli este ca angajatii vor pleca in vacanta atunci cand vor dori ei, se vor simti foarte bine facand asta si vor aprecia si mai bine jobul pe care-l au. Vor deveni mai eficienti, mai loiali si mai productivi, chiar daca isi vor lua mai mult timp liber. 

Si asta pentru ca Branson, care are o avere estimata la 5 miliarde de dolari, este un sef ultramodern. Nu este ca cei mai multi patroni din Romania, de exemplu. Care nu stiu cum sa te faca sa pleci cat mai putin concediu, sa muncesti cat mai mult, sa stai cat mai mult la job. Chiar daca ajungi sa urasti jobul acela, sa-ti detesti sefii, sa-ti faci treaba in scarba. Intr-un final, ajungi sa-ti sabotezi, voit sau nu, firma la care lucrezi. Iar sefii romani se bazeaza pe faptul ca-ti dau un salariu de doi lei ca sa faca economie cu tine. Sa nu ne mai miram ca numarul antreprenorilor romani care au construit afaceri solide, pe termen lung, capabile sa se bata pe pietele externe, este atat de mic.



Friday, September 26, 2014

Bancile din Europa stau pe un munte de cash si nu au ce face cu el. Ne asteapta deflatia?

Bancile din Europa stau foarte bine la capitolul cash, ajutate de Banca Centrala Europeana, care a coborat dobanda la un nivel minim record, in speranta ca vom asista la o dezghetare a creditarii. Insa, ce sa vezi? Bancile inca se chinuie sa-si recupereze banii dati pe creditele cu ”buletinul” in 2005-2008. Multe state din zona euro sunt aproape de recesiune, asa ca situatia nu este deloc roz pentru bancile care vor sa dea credite, pentru ca nu prea cui. 

Consumatorii nu se mai inghesuie sa-si cumpere  smartphone-uri  si  whiskey scump  (link afiliat), dimpotriva si-au redus bugetele. Preturile ce fac in acest caz? Pai raman jos. Inflatia este mult sub 1%. Daca ajunge pe minus, avem deflatie. Adica un fenomen invers inflatiei, in care preturile incep sa scada. De ce ar fi foarte rau? E simplu. O fabrica face, sa zicem, aspiratoare (link afiliat) cu un cost de 30 de euro bucata. In magazin pretul e 40. Acum e bine: exista un profit si pentru retailer, si pentru producator. Vine insa deflatia. 

Cumparatorii nu mai cumpara aspiratoare noi. Stau cu alea vechi, iar daca se strica prefera sa dea cu matura si cu mopul. Au nevoie de bani pentru mancare. Ce se intampla atunci? Preturile incep sa scada. Pana ajunge la 30 de euro. Atunci insa, apar problemele. Producatorul isi acopera doar costurile, fara profit, dar retailerii nu. Sa zicem ca acestia din urma inchid firma, dau faliment, dau oameni afara. Pretul scade si mai mult, nimeni nu cumpara, pe stocuri se aduna mii de aspiratoare noi, produse la un cost de 30 de euro bucata, si nimeni nu da doi bani pe ele. 

Pretul incepe sa scada si mai mult, pana ajunge la 20 de euro bucata. Retailerii, aia care au mai ramas, cu un picior in faliment, sunt disperati si vrea sa mai recupereze ce se mai poate. Decat sa le dea foc, mai bine le vinde cu 20 de euro bucata, nu? Corect. Doar ca, in acel moment, producatorul se duce la vale. Pretul de vanzare este SUB pretul de productie. Asa ca incepe si el sa dea oameni afara, sa reduca activitatea. Daca pretul nu-si revine dupa epuizarea stocurilor, fabrica se inchide. Si avem asa: mai multi someri, fabrici inchise, banci care au dat credite firmelor respective si nu-si mai recupereaza banii, CAS mai putin la bugetul de stat, tensiuni sociale. Bine ati venit in deflatie! Sa speram ca ramane doar un scenariu.



Thursday, September 25, 2014

Cine sta la baza intregului sistem capitalist? Consumatorul. Ce facem daca el nu mai consuma?

Intregul sistem economic are la baza ideea ca undeva sta un consumator care consuma. O persoana care are niste nevoi, care munceste, care ia un salariu si care isi cumpara niste chestii. In jurul consumatorului se invarte un intreg sistem. Haine, caldura, spital, casa, masina, pasta de dinti,  televizor,  smartphone,  laptop (link afiliat). Au aparut mii de companii, de firme, care se lupta pentru banii consumatorului. De el trag toti, de la banci la producatorii de prezervative. Pe el se sprijina tot sistemul. Pe banii, munca si increderea lui. 

Cea mai importanta, increderea. Fara ea, lumea civilizata, asa cum o stim, ar disparea. Bancile in primul rand. Daca maine, 20% dintre oameni s-ar duce sa-si retraga banii de la banci, ar fi ceva ce vezi doar in filmele SF despre sfarsitul lumii. Astazi, avem un consumator mai pesimist ca niciodata. Regulat de banci si de stat prin credite si taxe, manipulat de agentiile de publicitate sa cumpere produse de care nu are nevoie cu bani pe care nu-i are. Un consumator care isi da seama ca resursele planetei se cam duc pe apa sambetei, iar el a fost pacalit. 

 Si acum i s-a cam luat de tot. Nu mai vrea credite, nu mai vrea sa cumpere decat strictul necesar si nu mai tine cont de branduri. Maria Sa, Consumatorul, se revolta impotriva unui sistem creat in jurul sau. Iar sistemul ce face? Pai, singurul lucru care i-a ramas de facut. Restructurari la sange, reduceri, taieri de salarii, inchideri de sucursale, readaptari, produse noi care sunt mai ieftine si mai eficiente. Tot sistemul se contracta acum, fortat de un cumparator care nu mai accepta sa fie luat de fraier. Iar inflatia scade si tot scade. Acum, in zona euro, este la limita deflatiei. Sa speram, pentru binele tuturor, ca nu va intrece acea limita.




Wednesday, September 24, 2014

Increderea germanilor scade de cinci luni incoace. Oare ce spune asta despre viitorul Europei?

Germania este motorul zonei euro. Cel mai important sustinator al monedei unice. Unii ar spune ca euro este urmasul marcii germane. Si nu doar ca Berlinul este fruncea, dar cei care vin pe locurile urmatoare au mari probleme. Pe locul doi e Franta, unde taxele platite de angajatori pentru asigurarile sociale sunt printre cele mai mari din lume. Pe trei este Italia, cu o datorie publica care se apropie de 140% din PIB. Pe patru e Spania, unde somajul in randul tinerilor sare de 50%. 

Deci Germania este esentiala pentru zona euro. Iar acum aflam ca increderea antreprenorilor in economie scade. Ca lucrurile nu mai merg cum ar trebui. Iar cand increderea antreprenorilor scade, se duce in jos si increderea consumatorilor. Consumatorii cumpara tot mai putin, inclusiv  electronice  si  electrocasnice  (link afiliat), patronii nu mai fac angajari sau restructureaza, inflatia ramane extrem de mica, creste riscul deflatiei. Adaugam o slaba competitivitate a unei Europe care si-a mutat fabricile in China si India, salarii mari, sindicate foarte puternice care blocheaza totul cand nu obtin avantaje pentru angajati. Plus situatia din Ucraina, o Rusie care s-a cam suparat, o SUA care monitorizeaza tot, si avem multe semne de intrebare, inclusiv pentru o Romanie care se afla deja in recesiune.



Tuesday, September 23, 2014

Epidemia de Ebola: Cum ies in evidenta problemele Africii. Si nu numai

Multi oameni au un mare defect: sunt superficiali. Preocupati doar de cutia in care isi duc viata, doar de problemele lor marunte. Pe principiul ”Ce ma intereseaza pe mine daca vecinul tuseste toata ziua de vreo 3 luni incoace? Si daca moare, ce?”. Poate asta era valabil pana prin secolul XIX. Acum, insa, traim intr-o lume cu adevarat globala. 

Un eveniment important intr-un colt al planetei va avea consecinte semnificative in alt colt al globului. Acum trebuie sa fim atenti la ceilalti, mai mult ca niciodata. Pentru ca daca vecinul cu toata familia lui moare in conditii suspecte, de exemplu, s-ar putea sa fie o problema care ma afecteaza si pe mine. 

Africa. Un continent care se lupta cu saracia lucie cam... din totdeauna. Si care a fost mereu o sursa de bogatii ieftine pentru europeni si/sau americani. Leopold al II-lea al Belgiei ar avea ce sa povesteasca pe tema asta. Multa vreme i-a cam durut undeva pe toti de problemele mari ale Continetului Negru. Acum, insa, se pare ca aceasta indiferenta are potentialul sa ingroape si europeni si/sau americani, nu doar pe unii acolo departe despre care nu stim mai nimic. 

In timp ce lumea ”civilizata” nu stie cum sa-si faca credite ca sa-si cumpere iPhone ultimul racnet sau  ultimul model de laptop  (link afiliat), altii sunt depasiti de probleme care ameninta intreaga planeta. Sa speram ca vom vedea o maturizare a liderilor lumii asa-zis civilizate, dar totul trebuie sa porneasca din interior, de la cetateanul de rand care plateste taxe, care voteaza si are acum la dispozitie social media pentru a-si spune cuvantul.




Monday, September 22, 2014

Cei din generatia X, mai saraci decat parintii lor, desi au salarii mult mai mari. Cateva explicatii

Un studiu arata ca cei din generatia X (nascuti intre 1965 si 1980) au acumulat mai putina bogatie decat parintii lor (nascuti de obicei intre 1945 si 1964), desi au salarii semnificativ mai mari. De ce? Eh, sunt mai multe explicatii. Prima (si cea mai importanta) ar fi datoriile. Mult mai mari in cazul generatiei X, in special cele facute pentru studii. Spre deosebire de generatia anterioara, educatia este mult mai scumpa (si mai complexa). Cerintele unei societati tot mai complicate, concurenta tot mai dura de pe piata muncii, dorinta de multe ori mai mare decat posibilitatile financiare. Toate acestea contribuie. Dar mai este ceva. 

Vor mereu mai mult decat parintii lor. Cei nascuti imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial au o alta mentalitate: sunt mai asezati, mai cumpatati, mai economi, invatati sa stranga. Nu trebuie sa ai mereu ultimul racnet de  smartphone,  televizor cat casa  sau  frigider cat dulapul bunicii  (link afiliat). Nu, este suficient si ceva mai mic, mai modest, suficient cat sa-ti faci treaba cu el. Si nu este bine sa faci datorii, dimpotriva este bine sa ai economii pentru zile negre. Si asta pentru ca cei nascuti intre 1945-1964 stiu mai bine ce inseamna sa mori de foame la propriu. 

Si au fost educati si crescuti de cei care au trecut prin Al Doilea Razboi Mondial. Iar daca nici oamenii aia nu stiu ce inseamna suferinta... nu stie nimeni. In schimb, ei si-au educat copii (generatia X) cu ideea ca merita mai mult, ca trebuie sa-si doreasca mereu mai mult. O idee care, dupa cum se vede, lasa semne urate.




Saturday, September 20, 2014

Ne indreptam catre o noua criza? Aproape sigur. Intrebarea este cand?, nu daca?

Unii ar spune ca am fost mereu in criza. Ca scormonim dupa resurse ca si cum acestea nu se vor termina niciodata. Ca producem deseuri ca si cum am putea face asta la nesfarsit. Ca mergem din bula speculativa in bula speculativa din cauza lacomiei. Vrem mereu mai mult, fara masura. 

Avem inca mentalitatea omului pesterii, care tremura de frig, care facea foamea aproape mereu, care avea o durata medie de viata de 35-40 de ani. Doar ca atunci padurile acopereau 90% din suprafata planetei. Atunci nu existau surse de poluare. Nu sapam dupa petrol, carbuni, gaze, nu aveam centrale nucleare. Azi avem toate astea. Si taiem paduri intr-o veselie. 

Toate astea ar trebui sa se termine intr-o zi. Pentru ca se va ajunge intr-un punct critic, inevitabil. Degeaba avem smartphone-uri si televizoare 4K (link afiliat), tehnologia nu ne va salva decat intr-o mica masura. Oricat de evoluati dpdv tehnologic am ajunge, trebuie sa consumam mai putin, mai eficient, sa poluam mai putin, sa protejam natura. Pentru ca fara natura, nu suntem nimic.




Friday, September 19, 2014

Te vaiti ca nu te-au invatat parintii sa te descurci in viata? De parca ei s-au descurcat, nu?

Oamenii adora sa gaseasca scuze. E mai simplu, e la indemana, e un pretext ca sa nu te maturizezi, sa arunci responsabilitatea in curtea altora. Una dintre cele mai folosite scuze este: nu m-au invatat parintii! Taranul de tata (sau taranca de mama) nu mi-a aratat cum se face, nu mi-a servit informatiile necesare pentru a ma descurca in viata, pentru a ajunge cineva. Doar ca, ia stai o clipa si incearca sa gandesti logic. Parintii tai ce-au realizat in viata? Ah, mai nimic. Au dus o viata mediocra, nu? 

Au datorii, nu au strans vreo avere, nu au ajuns mari doctori academicieni, nu sunt CEO, nu castiga 10.000 de euro euro pe luna, nu si-au cumparat tot ce le-a dorit inimioara (link). Pai si atunci, Einstein, daca pentru ei nu au fost capabili sa faca ceva, de ce ar fi trebuit sa fie capabili sa faca asta pentru tine? Tu, de exemplu, nu ai fost capabil sa faci ceva pentru tine, ai ramas la un nivel mediocru. O sa fii capabil sa-l inveti pe copilul tau sa se realizeze in viata? Cum o sa fie cand ala o sa se planga ca ai fost un incapabil? Naspa, nu? Si sa-ti zic de ce o sa fie nasol. Pentru ca daca acel copil al tau, in loc sa-si traiasca viata, sa se straduiasca sa faca ceva prin fortele lui proprii, incepe sa se planga de incapacitatea ta, abia atunci o sa poti spune ca nu ai fost un parinte stralucit. Tocmai de asta

Iar modelele ni le alegem, in functie de ceea ce vrem sa realizam. Fara scuze si pretexte. Mai multe, in cartea pe care o recomand astazi (link).

Sursa foto: Wikipedia.

Thursday, September 18, 2014

Crezi ca la psiholog merg doar nebunii? Poate ar trebui sa mai citesti

Romanul a avut mereu teama asta de a merge la psiholog, de a vorbi despre problemele lui in mod deschis. Am auzit oameni, care aveau o oarecare cultura generala (nu nea Costica instalatorul) care erau convinsi ca trebuie sa ai niste mega-probleme sa ajungi la psiholog. Probabil cei care vor sa se arunce de pe bloc sau aia care isi bat nevestele, credeau ei. Cu unii am incercat, cu altii nu sa-i conving ca nu e chiar asa. 

Ca daca esti nebun te duci la psihiatru mai degraba, nu la psiholog. Ca un nebun adevarat nu va recunoaste niciodata ca este nebun, dimpotriva va sustine ca ei sunt cei normali, iar restul sunt dusi cu capul. Ca la psiholog te duci si daca ai niste intrebari legate de tine, de ceilalti, daca esti putin deprimat sau confuz, nu doar daca iti vine sa te arunci de pe bloc. Probabil ca este vorba despre traumele comunismului, cand nu era bine sa vorbesti liber cu ceilalti. Oricine putea fi turnator, oricine putea sa-ti faca un raport. Au trecut insa intre timp 25 de ani de la caderea comunismului, dar ranile au ramas (link afiliat)

Oamenii se comporta ori ca niste victime, ori ca niste calai. Rar vezi pe cineva mai echilibrat. Adevarat, tot mai des in ultimii ani, semn ca societatea se vindeca. Incet, dar se vindeca. Iar unii chiar se duc la psiholog fara a se teme ca ceilalti ii vor eticheta drept nebun. Mai multe, in cartea recomandata astazi.




Monday, September 15, 2014

Oamenii, intre lacomie si frica sau cum sa dai foc la banii viitorului

Marea masa a oamenilor functioneaza, de obicei, dupa doua reguli. Nu discutam exceptiile care confirma regula, da? 

1.Lacomia. Toti vor sa aiba. Unii mai mult, altii mai putin. De obicei mai mult. Si cu cat esti mai sarac (mai ales in interior), cu atat vrei mai mult. Televizoare 4K,  iPhone-e,  frigidere cat casa (link afiliat). Ai salariul 2000 de lei dar le vrei? Nu-i nimic, faci credit pe 10 ani! Dai inapoi bancii de doua ori suma luata, dar ce conteaza? Ca doar viitorul suna bina, nu? Pentru ca ce reprezinta creditul? 

Bani luati din viitor, luati cu promisiunea ca-i vei da inapoi in urmatorii 10 ani in care, nu-i asa?, iti va merge foarte bine. Te crezi smecher, te dai arogant, cheltui fara masura, te porti aiurea cu oameni mai modesti decat tine si pupi in cur pe aia aflati mai sus pe scara sociala. Totul merge perfect pana cand... intr-o zi... poc! Se intampla ceva adica. Lebada neagra. Crash bursier, pica economia, te calca masina pe trecere, cade Basescu, urca Ponta, whateva. Ceva incepe sa mearga foarte prost. Si vezi ca nu mai job si nici bani. Si atunci treci la faza a doua. 

2.Panica. Cand dai in extrema cealalta. Te apuca frica. O frica teribila. Pentru ca iti dai seama ca vei pierde tot ceea ce credeai ca vei avea pentru intotdeauna. Si incepi sa faci prostii, greseli. Iti vinzi pe nimic tot ce ai, rupi orice legatura cu oamenii, fugi, te izolezi. Si te adancesti intr-o criza fara precedent. Si pierzi si banii pe care nu-i ai, banii aia luati din viitor pentru a avea lucruri scumpe de care nu ai nevoie pentru a impresiona oameni pe care-i dispretuiesti. Mai cititi cate ceva intr-una dintre cele mai bune carti care au aparut vreodata (link afiliat).



Thursday, September 11, 2014

Ai fost chinuit cand erai mic, ai 30 de ani si inca stai cu parintii? Poate ai vrea sa si traiesti. Ma gandesc

Parintii nu sunt perfecti. La urma urmei, sunt oameni, nu? Cu bune si cu rele. Unii au mai multe rele decat altii, dar asta pana la urma ramane o chestiune de nuanta. Problema adevarata este insa alta. Cand, dupa o copilarie grea, plina de frustrari, de abuzuri, de indiferenta, de violente fizice sau psihice, nu te desprinzi. Ramai acasa cu mamica si taticu pentru ca (nu-i asa?) viata e grea, chiria e mare, femeile sunt ”curve” si vor barbati bogati etc. 

La un moment dat, daca te trezesti la realitate, vei descoperi altceva (link afiliat). Uau, ce sa vezi, ai ramas acasa cu parintii pana la 30 de ani nu pentru ca chiria e mare, ci pentru ca ai trait intr-o realitate paralela, in care varsta ta psihologica a sfidat cu nerusinare varsta ta biologica. Desi, conform buletinului tau, ai 30 de ani, varsta ta mentala este de 14. Si, ce sa vezi, femeile nu sunt curve, ci vor doar un barbat cu capul pe umeri, capabil sa ia decizii fara s-o intrebe pe mamica lui ce trebuie facut din ora in ora. 

E greu cand visezi. Atunci nu traiesti cu adevarat, ci doar visezi. Cand te muti de acasa faci un pas mic pentru vecinul Costica, dar urias pentru tine. Poate vrei sa si traiesti cu adevarat, nu?




Wednesday, September 10, 2014

Vine scoala. Ia-i copilului tau un laptop sau o tableta

Internetul este astazi, de departe, cea mai importanta sursa de informatii care poate fi accesata de oriunde. Pe net gasesti gratis, publicate online, carti extrem de importante pentru cultura generala a oricarei persoane. Exista persoane care si-au dat lucrari de doctorat din carti publicate pe net, gratuite. 

De ce laptop? Pentru ca un desktop este prea mare si prea greu. Un laptop este mai usor de carat atunci cand se duce la scoala sau la colegi sa invete impreuna sau la biblioteca. Tableta? Ar fi si asta o optiune, dar nu este tocmai cea mai buna alegere daca are mult de scris, iar ecranul este mai mic. Fiind mai usoara, ar merge pentru un elev mai mic, care nici nu are multe de scris. Desigur, poate atasa o tastatura la ea si se descurca. 

Am ales doua device-uri (linkuri afiliate). Cel mai bun laptop la 1.000 de lei pe care l-am gasit este acesta, iar cea mai buna tableta este aceasta (mare atentie, sa aiba ecran de cel putin 9 inci si cel putin rezolutie HD, adica 1280X720).


Tuesday, September 9, 2014

Haha, am fost scos dintr-o comunitate online dupa un articol despre homosexuali. Funny, nu?

Am fost scos de pe comunitatea asta http://goo.gl/i4d8Uh din cauza acestui articol http://goo.gl/kAxzvo. In poza aveti niste comentarii. Concluziile le trageti voi. :)



Cat mai costa un smartphone decent cu ecran de 5 inci: 649 de lei

Lansari anuntate pentru aceasta toamna ii obliga pe retaileri sa reduca stocurile pentru a face loc la noile game de produse. Acum poate fi o perioada buna pentru a cumpara un smartphone cu ecran de 5 sau chiar 6 inci, de exemplu (linkuri afiliate). Mai ales daca nu vrei ultimul racnet in materie (care si asa se demodeaza dupa 6 luni).

Am luat in calcul device-urile care au cel putin 1GB RAM, procesor quad-core, bateria de circa 2000 mAh si ecran cel putin HD (1280x720)

La 5 inci avem acest Allview.

La 6 inci este acest Serioux

Al doilea este un Prestigio cu camera foto de 13MP. Daca vrei mai mult, la aproape 900 de lei iei acest Lenovo.



Monday, September 8, 2014

Esti homosexual? Foarte bine

Nu, nu mai suntem in Evul Mediu. Pe vremuri, homosexualitatea era privita ca o boala, ca un blestem. Erai condamnat, marginalizat, ostracizat. Acum, insa, lumea a mai evoluat (sper).

Inca de la inceputul seculului XX, Sigmund Freud (link) a vorbit despre bisexualitate caparte componenta a ”libidoului original”. El spune ca oamenii, inca de la inceputul existentei lor, au o tendinta naturala catre bisexualitate. Si, daca ne uitam putin la istoria Greciei antice (link), de exemplu, am putea sa-i dam dreptate. Apoi, sub influenta dorintelor sexuale, a normelor sociale, a educatiei, a culturii, a evolutiei lor naturale, a slefuirii gusturilor si a maturizarii, oamenii aleg. Aleg una dintre cele trei optiuni (sau toate trei in perioade diferite): heterosexual, homosexual sau bisexual.

Fara ca asta sa insemne, pentru nicio persoana cu mintea deschisa, ca reprezinta o problema. Iar impactul homosexualilor asupra culturii universale este recunoscut astazi. Pentru ca a fost imens si ar trebui sa fii orb sa nu-l vezi. Si sa te apuci sa critici un om doar pentru ca are orientare sexuala decat tine inseamna sa fii foarte ingust la minte. Si nu, nu esti mai bun decat un om doar pentru ca faci sex cu o persoana de sex opus. Mai multe, in cartea recomandata astazi (link).  



Sunday, September 7, 2014

Esti monogam(a)? Si nu ti-e greu?

Auzim mereu de la cei batrani: Eheee, taica (maica), pe vremea mea lumea era mai asezata! O femeie (un barbat) aveai, si cu ala (aia) stateai toata viata! Acum toata lumea se culca cu toata lumea! Ceea ce probabil nu stie mosul respectiv (baba respectiva) este ca in vremuri chiar mai vechi decat alea in care a trait el (ea), adica acum niste mii de ani, lumea nu prea era monogama. Dimpotriva chiar, as zice (link)

In societatile de culegatori/vanatori/pescari, functia de ”sharing” se purta la greu. Un fel de societate ideala. O stiti pe aia cu ”de la fiecare dupa nevoi, fiecaruia dupa posibilitati”? Cam asa ceva era si pe atunci. Reuseai sa vanezi singur un ditamai mistretul? Trebuia sa-l imparti cu ceilalti. Cand erai tu bolnav si stateai acasa, si ceilalti imparteau cu tine prada. Aveai o femeie misto? Trebuie s-o lasi sa se culce si cu altii daca vroia. Avantajul era ca si tu aveai voie cu altele, evident. Pe scurt, o societate foarte libera. 

Totul a inceput sa se strice cand a aparut agricultura. Au inceput sa apara orgoliile, simtul proprietatii, razboaiele, armatele etc. Evolutie reala? Ramane de discutat. Si ramane de vazut unde ne va duce aceasta evolutie peste, sa zicem, 70 de ani. 

 Mai multe gasiti in cartea foarte misto pe care o recomand astazi (link).




Saturday, September 6, 2014

Greselile trecutului? Da, nu sunt placute, dar nu trebuie sa le uitam

Pentru ca altfel riscam sa le repetam. Sunt lectii importante de viata, din care trebuie sa extragem invatamintele necesare. Altfel, o dam iar in bara. Si una e sa faci o greseala cand ai 20 de ani (e de inteles), alta e sa faci aceeasi greseala la 40. Cand esti tinar, viata te iarta mai usor.

Insa, pe masura ce inaintezi in varsta, costul unei greseli creste exponential. In general, nu este bine sa uiti trecutul. Dimpotriva. Sunt multe parti bune. Si partile care par rele sunt bune, pentru ca de acolo inveti, te transformi, evoluezi, te maturizezi. Spunea cineva ca devii un barbat adevarat dupa ce dai divort, iar fosta nevasta iti ia casa. Poate ca a exagerat, dar un sambure de adevar exista. Asa ca e bine uneori sa stai sa-ti amintesti de trecut, cu partile bune sau asa-zis rele, care te-au facut ceea ce esti astazi. 

Pentru ca prezentul este, de fapt, rezultatul tuturor evenimentelor, ideilor si actiunilor din trecut. Iar daca devii melancolic, poti sa asculti un vinil la un pick-up. Un fel de ”pusca si cureaua lata, ce barbat sunt acum”.



Friday, September 5, 2014

De ce este bine sa ai o imagine clara

Pentru ca vezi detaliile. Intelegi mai bine. Nu deformezi realitatea. N-o iei razna. Vei lua deciziile potrivite. Vei aprecia in mod corect nuantele. De aceea este bine sa ai o imagine clara, detaliata, asupra celor din jur, asupra mediului inconjurator. 

Mai ales cand poti lua acum un aparat foto mirrorless (un fel de mini-DSLR) la 900 de lei, redus cu 700 de lei (link afiliat)

Unul care a obtinut note foarte bune la calitatea imaginii.


Thursday, September 4, 2014

Azi vorbim despre droguri. Stai linistit/a, alea legale

De-a lungul timpului, societatea umana a permis oamenilor sa se drogheze in mod legal. Atunci cand a interzis anumite obiceiuri (vezi perioada prohibitiei din SUA), nu a iesit deloc bine. Alcoolul, tigarile, cafeaua. Cele mai raspindite, cele mai folosite. Cu efecte mai mult sau mai putin nocive (in functie de drog si de cantitate, of course). Dar omul a avut nevoie mereu de un refugiu, de un viciu, de acel ceva care ii face un pic de rau, un pic de bine, ii da o alta stare decat aia normala (realitatea sux, rite?). 

Avem nevoie sa ne simtim uneori copii, sau altfel, sa vedem in ceata realitatea (si pe noi insine). Avem nevoie de acel ceva care sa ne faca sa uitam pentru o clipa de conditia noastra, de faptul ca, in mod sigur, irefutabil, intr-o zi, sooner or later, o sa dam coltul. Si dupa aia n-o sa mai fie nimic. E greu de suportat asta, asa ca avem nevoie de substanta aia care sa ne faca sa uitam de toate astea si sa ”carpe the fkn diem”. 

Din fericirea, legislatia in vigoare permite (inca) niste droguri cat se poate de legale. Am facut o trecere in revista a catorva variante care mi s-au parut atragatoare (linkuri afiliate) atat din punct de vedere al calitatii, cat si al pretului. 

O cafea excelenta pentru espressor, apoi un vin de calitate (sorry, un vin bun nu are cum sa coste sub 20 de lei sticla) si o lista cu tigari (nu fumez, nu ma pronunt). Si, desigur, nu consumati alcool si nu fumati daca nu aveti deja 18 ani impliniti, ok? Si nu faceti abuz, da? :)




Wednesday, September 3, 2014

Despre efectele psihologice ale internetului

Toata lumea sta pe chat, Facebook, Messenger, Twitter, dar putini sunt cei care constientizeaza efectele acestora. Numarul mediu de conexiuni sociale a crescut enorm in ultimii ani pentru fiecare persoana. Acum, pustani de 14 ani au sute de prieteni virtuali, isi fac foarte rapid noi conexiuni si comunica cu mult mai multe persoane decat un pustan de 14 ani dintr-o generatie anterioara.

 Desigur, relatiile virtuale nu au cum sa inlocuiasca o relatie reala, fata in fata. Nici nu trebuie. Doar o completeaza. Cand esti la scoala/job poti comunica cu acele sute (sau mii) de persoane pe care le ai pe Facebook/HI 5, sa zicem, iar apoi, seara, din acel mare grup, faci o selectie. Poti da un mesaj ”Hai diseara la o plimbare cu bicla” la 2-3-4-5 persoane, cele pe care le alegi tu. Nu ai chef sa iesi din casa/esti intr-o pasa mai proasta? Tot poti comunica cu multe persoane virtual. Asa vad eu un rol normal al retelelor sociale. 

Inainte ce faceai in cele doua cazuri de mai sus? 1. Trebuia sa dai 3-4-5 telefoane (daca aveai mobil, in anii 90 mai greu) ca sa aduni gasca. Asta inseamna bani. Daca dai 5 telefoane pe zi, dupa o luna de zile se strange ceva la factura. Bani pe care acum poti sa-i folosesti sa iesi la o bere in oras, de exemplu. Nu vroiai sa dai telefon? Ieseai cu bicla pur si simplu si poate treceai pe la cativa prieteni, daca ii gaseai bine, daca nu asta era. 

2. Erai deprimat? Ori stateai 1 ora pe telefon cu un prieten (alti bani), ori vedeai un film (care azi se poate viziona mult mai usor, tot cu ajutorul netului) sau citeai o carte (asta e recomandat si astazi la fel ca acum 30 sau 100 de ani, iar cu ajutorul netului poti cumpara mult mai usor una). Schimbarea obiceiurilor de consum si sociale antreneaza alte schimbari importante. Suntem mai deschisi, mai comunicativi, ideile noastre pot primi confirmare sau nu in mediul online mult mai usor decat inainte. 

Pe Facebook iti poti gasi job, poti afla de evenimente extrem de interesante. Lumea se schimba, incet incet, dar intr-un mod mai profund decat ne dam seama. Mai mult de atat, acum device-urile au devenit mult mai ieftine decat alta data, asa ca oricine isi poate cumpara de exemplu un laptop de 15.6 inci cu mai putin de 1.000 de lei (link afiliat) sau un smartphone ok cu 350 lei (link afiliat).






Tuesday, September 2, 2014

Cand ”mai mult” devine ”prea mult”?

Oamenii, de obicei, vor mereu mai mult. Este scris in ADN-ul nostru. Inca de pe vremea cand traiam in pesteri si ieseam la vanatoare sau la cules fructe, mereu am vrut sa avem mai mult. A existat mereu o competitie, atat intre barbati cat si (mai ales) intre femei. Cine are bata mai mare, casa mai frumoasa, haine mai bune etc. 

De prin secolul XX, firmele au inceput sa speculeze asta la un nivel superior. Au fost create branduri premium, medii sau low. Cei care erau intr-adevar priceputi la marketing au stiut sa creeze branduri fabuloase, cu produse dorite de toata lumea. Mercedes, Armani, Apple etc. S-a creat aceasta idee: daca ai asa ceva, esti cineva. Iti permiti, deci ai succes, deci esti tare. Astazi insa, mai ales pe fondul crizei, multi incep sa se intrebe: merita? Merita sa platesti mai mult pentru un brand? 

Unii ar spune ca da si aduc ca argument performantele superioare ale anumitor produse, dar si beneficiile de imagine. Una este sa cobori dintr-un Logan, alta dintr-un seria 7, mai ales cand te duci la o intalnire de afaceri.

Altii ar spune insa ca nu se justifica un pret de doua ori mai mare pentru o crestere de 30% in performante. O analiza recenta aduce in discutie pretul la smartphone. Potrivit unor zvonuri, pretul lui iPhone 6 s-ar putea apropia de 1.000 de dolari. Intrebarea care se pune: vor plati consumatorii atat? 

Am luat ca exemplu cateva smartphone-uri din piata (linkuri afiliate). In prezent, un iPhone 5C cu ecran de 4 inci costa aproape 2.000 de lei. Unii ar prefera insa, la banii astia, sa-si ia un Nokia Lumia 1520 cu ecran de 6 inci sau HTC One Ace E8 la 5 inci. Altii o sa spuna ca nu are sens sa dai mai mult de 1.000 de lei pe un smartphone, mai ales daca gasesti un Allview P7 Seon

Cine are dreptate? Fiecare, in felul lui. Dar, pe masura ce producatorii chinezi sau indieni vor incepe sa-si scoata propriile modele la preturi pe langa care un Samsung pare scump, va deveni tot mai complicat pentru brandurile premium. Si nu doar in domeniul smartphone-urilor. Mai ales ca statele emergente au o cota tot mai importanta pe piata de consum. Iar oamenii de acolo, care au un salariu mediu de multe ori sub 500 de dolari pe luna, sunt foarte atenti cand cumpara ceva.


Monday, September 1, 2014

Iti bati singur cuie in talpa? Poate vrei sa afli de ce faci asta

A fost un om intelept cine a zis ca cei mai mari dusmani ai nostri suntem chiar noi. Teama, lacomie, furie, rautate, dezumanizare. Toate defectele pot exista in noi, la fel ca si toate calitatile. Unii oameni pot insa sa-si controleze defectele, sa nu se lase dominati de ele. Altii insa... se lasa coplesiti. 

Si fac alegeri in viata total eronate, dezastruoase. Apoi se intreaba, dupa ani de zile in care au mers din greseala in greseala, din dezamagire in dezamagire, cum a fost posibil? ”Parca nu eram eu, parca nu am trait viata mea, parca am trait dupa regulile scrise de altii”. Raspunsul este in propria noastra minte. Noi ne intindem singuri capcanele. Altii doar profita de greselile sau vulnerabilitatile noastre. 

Sau, in cazul oamenilor echilibrati din punct de vedere emotional si psihic, putem primi ajutor. Mai mult sau mai putin dezinteresat. Tot ajutor se cheama. Problema principala, din punctul meu de vedere, este legata de modul in care ne percepem. In primul rand, ne percepem extrem de simplist. Punem etichete altora, dar si noua, fara sa ne dam seama atat de raul pe care-l provocam altora dar si noua. 

Punem oamenii in categorii de genul: fraierul, curva, nebunul, dobitocul, prostul, profitoarea etc. Nu spun ca unii oameni nu merita uneori astfel de calificative, dar nu trebuie niciodata sa pierdem din vedere esentialul: tot oameni raman. Cu defectele si calitatile lor, cu problemele si reusitele lor. Chiar daca a facut puscarie 20 de ani pentru ca a omorat pe cineva, tot om ramane, nu se transforma intr-un vierme care trebuie strivit (asa cum ar crede unii). 

Poate unii au avut parte de parinti abuzatori, de batai crunte cand erau mici, sau au fost crescuti de oameni manipulatori si parsivi, de la care au invatat toate tampeniile posibile. Evident, ulterior te poti schimba, si aici tine de fiecare in parte sa-si foloseasca creierul si sa se schimbe. 

Daca vrea. Psihoterapia este un instrument extrem de valoros din acest punct de vedere. Sau cartile. Cum este cea pe care o recomand astazi. Cumpara aici (link afiliat).