Memoria, izvor sau remediu al suferintei? Ce se intampla cand istoria devine prea dureroasa

Istoria noastra personala poate fi privita, de fiecare dintre noi, atat ca o sursa de frustrare si anxiozitate, cat si ca o solutie la problemele prezentului. 

Autorul alege drept cadru un sat izolat de munte din perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Cartea descrie imprejurarile si ratiunile ce conduc la un asasinat colectiv, caruia ii cade victima un strain stabilit acolo de citeva luni. 

 Metafora transparenta a scriitorului, Brodeck, este singurul om din sat deprins cu mestesugul cuvintelor. El este insarcinat cu redactarea unui raport al evenimentelor, ce devine un pretext pentru nararea propriilor experiente cutremuratoare din lagarele naziste. 

Brodeck relateaza felul in care Anderer ajunge treptat sa intruchipeze in mintile oamenilor alienarea, nonumanul, diabolicul, oglinda care le pune in fata intreaga mizerie a fiintei lor. Pentru sateni, singura cale de-a lua viata de la capat pare sa fie, asadar, suprimarea memoriei si, implicit, a pastratorului sau.

 „Un suflu tragic impregneaza aceasta poveste sublima, acest tulburator roman de dragoste, in care hazardul imparte cartile sortii, iar naratorul, plasat in centrul unui vulcan pe cale sa erupa, exploreaza inima intunericului, analizeaza ravagiile produse de razboi si ascunde ceea ce stie in «captuseala cuvintelor». O carte admirabila. O carte care te bintuie.”(La Croix)

Romanul ”Raportul lui Brodeck” de Philippe Claudel de a fost distins in 2007 cu Premiul Goncourt des Lyceens.